Perioada comunismului în România, urmare directă a ocupaţiei sovietice, constituie încă o epocă insuficient studiată a istoriei contemporane a României. Şi, ca de fiecare dată într-un asemenea caz, miturile şi legendele, de obicei generate de propagandă, înlocuiesc datele istorice reale. Cazul Anei Pauker este tipic în acest sens, din pricina originilor ei evreieşti şi a abilităţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducătorul Partidului Comunist Român, de a o face pe aceasta responsabilă pentru toate relele perioadei staliniste în România.

În 1974, un pasager român cu paşaport diplomatic s-a îmbarcat, pe aeroportul din Zürich, într-un avion cu destinaţia Bucureşti. Odată ajuns, el a realizat cu groază că una dintre valize – primită de la o veche cunoştinţă, cu puţin timp înaintea plecării – îi lipsea. Diplomatul era generalul M., şef de divizie la Direcţia Generală de Informaţii Externe, ramura de spionaj a Securităţii. Valiza conţinea un milion de dolari, bani meniţi să permită ca un anumit număr de evrei să emigreze în Israel. Acesta este doar un episod din istoria operaţiunilor de comerţ cu fiinţe umane organizate de către statul comunist român: vânzarea evreilor români către Israel.